Dans in strada

Voi ati asistat vreodata, voluntar sau involuntar, la o reprezentatie de dans in strada? Asa e ca oamenii aceia sunt fenomenali? Eu am avut ocazia de multe ori sa admir oameni dansand in strada. Si, intr-adevar, m-am oprit pur si simplu sa-i admir, sa-i admir pentru pasiunea, munca si curajul lor. Cred ca in rutina zilnica in care suntem prinsi avem nevoie de oameni care sa ne aminteasca ce este pasiunea si arta, care sa ne opreasca din mersul nostru grabit si sa ne provoace sa-i privim si sa-i admiram.

Cu toate ca am vazut mai multi dansatori in strada, de-a lungul anilor, si pe toti i-am sustinut si admirat, am o amintire despre o intamplare pe care nu pot sa o uit. Era o seara de primavara, o zi obisnuita de serviciu, ma intorceam acasa. Era inca destul de luminos afara si era o atmosfera placuta. Auzeam muzica din directia in care mergeam si mai multi oameni gramada cam la 50 de pasi de mine. Din curiozitate am mers sa vad ce e, chiar daca ma grabeam sa ajung mai repede acasa.

Erau patru tineri dansatori de balet, doua fete si doi baieti. Erau atat de frumosi, cu toate ca eram imbracati in haine obisnuite, ca orice trecator. Era o muzica clasica pe fundal si ei dansau. Nu era balet simplu, era dans contemporan. Pentru cei care nu cunosc, dansul contemporan este un mix dintre balet si alte stiluri de dans, care promoveaza creativitatea si libertatea in miscari.

Desigur, dansul lor avea o poveste. O poveste de dragoste pe care o relatau prin dans. Erau atat de tineri si frumosi, muzica pe fundal, miscarilor lor line si complicate in acelasi timp, acea seara de primavara – imi parea ca traiesc o scena dintr-un film, atat de ireal mi se parea totul.

Dansatorii au interpretat cateva numere, apoi si-au luat o pauza. Se ingramadise multa lume in jurul lor si pe fetele acestor oameni putea fi citita aceeasi emotie profunda pe care o traiam eu. Cu admiratie ii priveam si ii aplaudam pe cei patru dansatori, care pareau sa fie veniti dintr-o alta lume. Imi dadeam seama ca au o solida pregatire profesionala in spate, deoarece executam miscari destul de complicate, prin urmare nu credeam ca sunt amatori. Cu totii stim ca in balet, de exemplu, copiii incep sa se antreneze de la o varsta foarte frageda.

Cei patru dansatori si-au incheiat reprezentatia, multimea a inceput sa se imprastie. Atunci mi-am dat seama ca nu strangeau bani in nimic, prin urmare nu au dansat pentru bani. Atunci pentru ce au dansat acesti tineri? Mi-am raspuns imediat: ei au dansat pentru ei si pentru noi, locuitorii acestui oras.

Era o constatare placuta. Imi dau seama ca este o diferenta foarte mare intre oamenii de arta si oamenii simpli. Oamenii de arta au acea sclipire in priviri si o pasiune care lipseste oamenilor ce stau in birouri. Cred ca este atat de frumos si in acelasi timp necesar ca oamenilor sa li se aminteasca despre pasiunea pentru ceea ce faci, cum ne-au aratat acei dansatori pasiunea pentru dans. Cred ca majoritatea oamenilor care au vazut acel dans in strada si acea flacara din privirile dansatorilor si-au amintit despre ceea ce si-au dorit ei candva, ceea la ce au visa, care-i inspira si care reprezenta o pasiune mare. De cele mai multe ori sa intampla in asa fel incat renuntam la pasiunile noastre, de aceea, sa fim recunoscatori artistilor care ies uneori in strada pentru a ne amintit despre ele.