Defrisarea forestiera

defrisareNu trebuie sa fii cel mai mare ecologist ca sa-ti dai seama de faptul ca resursele de care dispune planeta noastra sunt limitate si acum, mai mult ca niciodata, avem nevoie sa manageriem eficient acest resurse. Din pacate, problema utilizarii irationale a resurselor vizeaza atat de multe domenii, precum apa, solul, padurea etc. si este nevoie de programe speciale pentru fiecare dintre aceste categorii. In fiecare zi sunt gandite proiecte pentru sensibilizarea populatiei, pentru cresterea responsabilitatii fata de mediu si fata de viata.

Cu toate ca auzim atat de des vorbindu-se despre protectia naturii, cel mai mult, in ultima perioada se vorbeste despre protectia aerului, prin evitarea eminiarii cantitatilor enorme de gaze poluante in atmosfera si despre poluarea apei, cu diferite produse chimice, din cauza carora nu mai este potabila. Astfel, a ramas in umbra o alta problema ecologica, la fel de importanta, cea a defrisarii padurilor, de altfel, ea poate fi intr-un fel corelata cu importanta protectiei aerului, deoarece stim ca arborii absorb dioxid de carbon si elimina oxigen de care avem noi atat de multa nevoie.

Am vazut multiple proiecte faine si interesante privind sensibilizarea populatiei in vederea stoparii procesului de defrisare a padurilor, de taiere a copacilor si de constientizare a importantei acestora pentru viata noastra. Unele proiecte pot fi minimaliste, insa atat de bine gandite, incat pot fi numite geniale.

O campanie ”simplista”, as numi-o eu, de constientizare a importantei padurilor a fost formata dintr-o expozitie de fotografii, dintre care imi amintesc doar una, insa, poate, cea mai relevanta. In fotografie era o padure verde si foarte frumoasa (vazuta de sus), iar mijlocul ei era defrisat in forma a doi plamani. Acesta este cazul in care o poza poate sa spuna mai multe decat o mie de cuvinte. Totul este atat de clar si evident: padurile sunt plamanii Pamantului, in acelasi timp, defrisarile ne afecteaza plamanii nostri, ai oamenilor.

O alta campanie inteligenta si originala de atentionare a populatiei privind defrisarile arborilor am revazut-o recent, deoarece mesajul acesteia este format dintr-un spot video. Este un spot video simplu, cu un mesaj la fel de simplist. Se stie ca tulpina copacului (in plan orizontal) are tot atatea cercuri, cati ani de viata. Acest video, care a fost creat in Brasil, in 1998, prezinta anume acesti ani de viata ai copacului. Tulpina acestuia devine un fel de axa cronologica, unde un cerc este data nasterii lui Napoleon, un alt cerc reprezinta data nasterii lui Van Gogh, un cerc – nasterea lui Einstein, un alt cerc reprezinta data nasterii omului care a taiat acest copac. Este un mesaj atat de nepretentios si plin de sens. Insasi ideea ca un copac a fost martor la atatea intamplari si ca este mult mai batran decat omul care l-a taiat, pur si simplu te emotioneaza.

Am revazut de cateva ori acest spot video. Si imi dau seama de faptul ca este nevoie de foarte mult timp ca un arbore sa creasca si sa devina puternic, viata lui este mai lunga, mai intensa. Acele cercuri (care sunt foarte multe, la arborii mai batrani) reprezinta memoriile lui. Se gandeaste oare vreun om la faptul ca acel copac are mai multi ani decat el, ca avut nevoie de decenii ca sa ajunga asa inalt si puternic? Nu, din pacate, majoritatea nu se gandesc.

Asistam la un paradox. Taiem arborii pentru ca avem nevoie de mobilier, sa ne cream comoditati, pentru ca mai tarziu sa plantam arbori pentru a nu ne sufoca in orase. Ceva este atat de gresit in aceasta schema, nu credeti?

FacebookGoogle+Twitter

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *