Ce inseamna culoare roz

Pe vremuri rozul era doar pentru fetite. Astazi oricine poarta roz. Rozul e foarte interesant de analizat. Are efecte directe si usor de masurat in privinta comportamentului uman. Psihologii au descoperit efectele rozului in ceea ce ei numesc inchisori roz. In 1979 un studiu a relevat efecte bizare ale rozului asupra prizonierilor care stateau in celule de detentie colorate in roz puternic. Colegii erau mai putin agresivi, musculatura se relaxa.Sentimentele de frustrare si neliniste scadeau in intensitate, asa ca astazi 20% din inchisorile elvetiene au cel putin o celula cu ziduri roz unde sunt pusi prizonierii cu un comportament nepotrivit. Psihologii au vrut sa vada daca efectele de calmare se aplica si la copilasi. S-au facut studii care au incercat sa refaca acelasi tip de experiment si cu micuti cu varste foarte fragede. Copiii pusi in locuri cu mult roz s-au linistit si nu au mai tipat in doar 10 minute. Impreuna cu aceste efecte de calmare micutii adormeau rapid. Asa ca data viitoare cand vreti sa calmati micutii care nu vor sa faca ce le spuneti pictati camera in care sunt in roz.

Inteligenta, geniul au un pret: singuratatea si nefericirea

inteligentaMarile genii ale lumii, de la Eminescu la Einstein, au dus o viata destul de grea, bantuita de singuratate si de clipe in care fericirea era privita mai degraba ca o iluzie decat ca un sentiment ce se putea „abate” asupra omului. In timp s-a observat ca oamenii cu un coeficient de inteligenta mai mare decat cel mediu au tendinta sa se izoleze, sa comunice mai putin si sa priveasca nefericirea ca pe o normalitate. Ca sa sustina aceasta teorie destul de tulburatoare, doi cercetatori, unul de la Scoala Londoneza de Economie, altul de la Universitatea de Management din Singapore au venit cu ipoteza potrivit careia abilitatile sociale de baza, capatate in trecutul antic, sunt factori cheie in atingerea fericirii. Se stie ca interactiunea sociala repetata, socializarea ii face pe oameni mai fericiti.

Ei bine, cei doi cercetatori neaga practic ipoteza universal valabila si spun ca oamenii inteligenti care socializeaza des cu prietenii incep sa nu mai fie multumiti de viata pe care o duc. Fericirea moderna este destul de complicata de explicat si de inteles, insa la baza ei sta teoria savanei, conform careia ceea ce crea senzatia de satisfactie oamenilro primitivi creeaza si astazi satisfactie oamenilor moderni. Ce anume e diferit in viata moderna fata de viata „primitiva”? E simplu, spun cercetatorii, densitatea populatiei si numarul de interactiuni ale individului cu cei din jurul sau. Rezultatele studiului amplu facut de cercetatori au scos la iveala faptul ca oamenii care stau in orase cu populatie foarte mare tind sa nu fie asa de satisfacuti de viata dusa. Socializarea mai frecventa, pe de alta parte, influenteaza pozitiv satisfactia resimtita. Satisfactia redusa este cauza pentru care cei cu un coeficient mai mare de inteligenta socializeaza mai des, interactiunea lor cu cei din jur este mai frecventa. In orasele mici fericirea auto-raportata tinde sa aiba valori mai mari decat in cazul oraselor mai mari, metropolelor.

Alta diferenta intre omul din trecut si cel din prezent tine de creierul sau. Stramosii nostri aveau creierul adaptat doar vanatorii si culegerii, puteau trai in savana africana, traiau in grupuri de 150 de persoane. Interactiunea lor sociala era foarte importanta pentru supravietuire, pentru gasirea hranei, preparea mancarii. Adaptarea la viata moderna se realizeaza mai simplu daca oamenii sunt mai inteligenti, insa discrepanta intre aspiratiile catre teluri inalte si cele legate de trecutul evolutiv ar putea fi mai mare.

Descoperiri uluitoare din 2015 despre care probabil ca nici nu ai auzit

adnPrintarea ADN-ului. Tehnologia printarii 3D a creat o noua industrie, unica, una care printeaza si vinde… ADN. Cu toate ca printarea e folosita generic peste tot, nu prea e un termen cu proprietate pentru a descrie ce se intampla in realitate. E mai degraba vorba de o editare, o corectare si nu de printare. Milioane de parti din ADN puse pe bucatele metalice sunt scanate de computer, care la randul sau are sarcina sa le culeaga doar pe cele care pot sa replice ADN-ul in forma lui exacta, fara erori de „codare”.

Un fel de laser „impusca” fiecare structura micuta ADN si aduna toate partile ca-ntr-un puzzle pentru a fi mai apoi regrupate in ce forma doreste clientul. In viitor, cu un calculator se pot asambla noi fiinte doar asa, in joaca. Pericolul mare este sa nu ne ducem spre biohacking si sa avem niste hackeri ai ADN-ului care pot sa determine distrugeri de pana la mii de ori mai mari decat o bomba nucleara. Clientii primari ai acestei noi tehnologii sunt companiile producatoare de medicamnte si cercetatorii. Suedezii au mers si mai departe cu printarea 3D a ADN-ului si au folosit un lant ADN ca sa creeze un iepuras. How sweet, go, swedish, go! Origami cu ADN, cum numesc aceasta traznaie, pare a fi un truc cool pentru o petrecere, dar poate avea si aplicatii medicale, o metoda mai eficienta de administrare a medicamentelor. Procesul poate fi folosit pentru a face structuri mai rezistente care nu se vor mai „sparge” in corpul uman.

Nanoboti care „lucreaza” in creaturi vii. In 2015, in domeniul roboticii s-a intamplat un lucru revolutionar. O echipa de cercetatori din America au anuntat ca au finalizat primele teste in care nanobotii au fost folositi pentru a rezolva o anumita sarcina in creaturi vii. Creaturile erau soricei de laborator. Odata ajunsi in organismul uman, nanorobotii au inceput calatoria spre stomac, dupa care au livrat niste fulgi de aur direct in stomac. Tesuturile stomacului nu au fost afectate la finalul procedurilor, demonstrand in acest fel ca e un proces sigur pentru animale si ca ingestia de nanoboti nu le face rau. Mai multe bucatele de aur au ramas in stomac decat atunci cand au fost ingerate in mod obisnuit. In viitor, medicamentele ne vor fi administrate cu ajutorul nanobotilor. Motoarele masinariilor sunt facute din zinc, cand intra in contact cu acizii din stomac se produce o reactie si apar bule de hidrogen care ii ajuta pe robotei sa inainteze ca niste motoare pline cu kerosen. Motoarele se dizolva in acidul stomacului spre final. Desi exista de 10 ani, tehnica s-a aplicat pe animale vii de abia in 2015. In viitorul apropiat robotii de mici dimensiuni vor fi folositi pentru a localiza si a trata o mare varietate de boli.