Tu ce ai face in situatia asta?

Prietena il notifica in mod accidental pe iubit ca il inseala. Un mesaj trimis se pare unei prietene in care se spunea clar ca fata il inseala pe barbat a fost la un pas sa distruga mai multe relatii. Zoe credea ca trimite un secret unei prietene, insa a trimis mesajul catre numarul prietenului de doi ani, explicand cum se va intalni cu amantul a doua zi. Numai ca baiatul a aflat si toata treaba care se petrecea cand acesta era la lucru nu prea mai era posibila in aparenta. Ca sa nu o lase sa isi faca de cap baiatul i-a trimis imediat mesaj spunandu-i ca a doua zi are liber si sa se vada cu ea. Fata se pregatise deja si nu prea voia sa isi dezamageasca prietenul ilicit asa ca pana la urma in viitorul apropiat tot s-a vazut cu el.

Sa ne revedem intr-o luna

despartireCred ca fiecare a trait cel putin o dezamagire in dragoste, am trait si eu cateva. Am ales sa va povestesc despre una dintre ele si sa va fac sa intelegeti unde anume a fost marea mea greseala. Vi s-a intamplat sa existe un barbat care va curteaza foarte, foarte mult timp. Aceasta poate sa dureze chiar luni de zile si sa te faca sa fii convinsa de bunele lui intentii? La mine s-a intamplat ca aceasta sa dureze cateva luni buni. Am iesit la suc, am mers la teatru impreuna. Dar eu i-am zis ca nu imi doresc nimica mai mult, deoarece inca nu iesisem bine dintr-o relatie si, deoarece el era inca intr-una. Da, lasati-ma sa va explic, el era intr-o relatie la distanta, o relatie de un an de zile deja, care, insa, nu mergea. Cu toate acestea, nimeni dintre cei doi nu-I punea capat. Am stat la discutii lungi, despre foarte multe lucruri si am inceput sa-mi dau seama cum este el defapt. Un foarte bine ascuns fustangiu, care stie sa-ti vanda lucrurile pe care le vrei de la el.

Au trecut mai multe luni, in care am comunicate pe etape, cand mai mult, cand mai putin. Eu eram plecata din oras, de aceea, nu ne mai vedeam. Cand m-am intors, a insistat sa ne vedem si sincer, nu stiu ce s-a intamplat cu mine. Nu pot, efectiv, sa explic. In doua saptamani totul a evoluat foarte rapid. Nu, nu m-am bagat peste relatia lui, daca asta este intrebarea voastra. Inainte de toate am avut o discutie foarte serioasa, in care mi-a dezvaluit faptul ca fosta relatie a luat sfarsit si ca-si doreste ceva cu mine. Dupa cum ziceam, totul a evoluat foarte rapid, astfel incat in doua saptamani deja ne tineam de mana pe strada, prietenii nostri cunosteau faptul ca suntem impreuna. Aproape ca formam un cuplu.

Si aici s-a intamplat marele boom. La cateva zile dupa ce am sarbatorit cu prietenii ziua lui de nastere, intr-o discutie intre prieteni, aflu si eu ca el va avea o surpriza in weekend-ul ce urmeaza. Ce surpriza? Pai, se pare ca vine fosta lui iubita. De fapt, nici nu pot sa fiu sigura daca fosta, caci aflu, ca, de fapt, ei erau intr-o pauza. Fara prea multe discutii. Ba, am avut una, lunga, pe care tot eu am initiat-o. Cum am initiat-o? Pur si simplu, la ora 23.00, am pus pe mine o pereche de blugi si un tricou si am mers la el, sa discutam. Ce putea sa-mi zica oare nou? Nimic, el nu stia ce sa faca. El era confuz. El crede ca s-a grabit. Si, desigur, decizia, de fapt, imi apartine mie.

M-am incapatanat si nu am vrut sa cred. Nu puteam sa cred ca omul asta, de fapt, a jucat teatru pentru mine si ca imbratisarile lui, de fapt, nu erau sincere. Imi place sa ma consider o femeie puternica, insa m-a afectat mult ceea ce s-a intamplat. M-a afectat foarte mult si am suferit enorm. Acum, imi dau seama ca nu merita sa sufar, ca nu avea nicio logica sa sufar, caci nu eram inca indragostita, doar imi fusese profund ranit orgoliul, iar eu, de felul meu sunt foarte orgolioasa. Am incercat sa-I cer explicatii, pentru ca imi era prea greu sa cred. M-am tot gandit, am intors-o pe toate partile, doar ca mi-am impus sa nu-I mai scriu si sa nu-l mai sun. La ultima discutie mi-a zis o replica de genul: hai sa discutam dupa o luna, sa ai si tu scutul de aparare.
A fost destul de greu sa accept realitatea, dar am acceptat-o si mi-a trecut, incet, incet, mi-am revenit. Incet, incet, a inceput sa nu-mi pese. Am inceput sa vad adevarul, sa constientizez ca prima impresie pe care mi-a facut-o, de barbat fustangiu, am ignorat-o ca o fetita naiva. Si ca, de fapt, el asta este: un barbat fustangiu.

Ne-am intalnit recent, la o intalnire de prieteni. Nu am vrut sa merg, nu deoarece m-as simti incomod sau ca ar putea el sa ma intimideze. Pur si simplu, el a devenit genul de om pe care il dispretuiesc, pentru simplul motiv ca nu a luat atitudine. Ne-am vazut, m-a privit mult, eu insa l-am ignorat complet. A incercat sa ma agate cu diferite replici taioase, eu insa, l-am ignorat complet. Asta este ceea ce merita persoanele de acest fel. Vi s-a intamplat si voua asa ceva? Voi ce dezamagiri ati trait?

Functioneaza oare relatiile la distanta?

relatii-la-distantaAm cunoscuti care au o relatie la distanta si, sincer, chiar nu pot sa-i inteleg. Acele relatii nu mai functioneaza de mult timp, altfel spus, ei chiar au alte relatii, chiar daca si de scurta durata, dar nu sunt perfect fideli partenerilo lor, care se afla in alta tara chiar. Uimirea mea este ca aceste relatii la distanta au deja ani buni. Cunosc pe cineva care are o relatie la distanta de vreo cinci ani si mie personal asta mi se pare chiar mult. Ceea ce eu nu pot sa inteleg este de ce sa mai pastrezi o relatie la distanta daca ea nu mai functioneaza? Pur si simplu nu pot sa inteleg lucrul asta. De sa-ti minti partenerul, daca, de fapt, nu te mai simti la fel de atras de el si iti doresti altceva? Nu ma refer aici la cele cica “nevoi” ale barbatilor sau, mai nou, si ale femeilor. Ma refer, de fapt, la acea nevoie de grija si atentie pe care nu ti-o mai ofera partenerul tau care se afla la sute, ba chiar mii de kilometri uneori.

Vreau sa se inteleaga clar ca eu nu ma pronunt impotriva relatiilor la distanta. Fara indoiala, sunt relatii care rezista. Uneori intervin circumstante pe care chiar nu ai cum sa le controlezi, de aceea este posibil sa fii impus de aceste circumstante sa stai o perioada departe de iubita/iubitul tau. Insa, dupa parerea mea, iubirea adevarata si sincera rezista la asa ceva. Nu stiu cat de adevarata este expresia “Ochii care nu se vad se uita”. Parerea mea este ca acei ochi se uita intr-adevar, doar atunci cand tu alegi sa-I uiti.
Am avut cunoscuti care au fost impusi de circumstante sa aiba o relatie la distanta o anumita perioada, insa, au facut tot posibilul sa se vada mai des, ba chiar sa se mute in acelasi oras, sa nu lase distanta sa-I desparta. Si asta mi se pare mie normal, mi se pare normal sa lupti cu distanta atunci cand iubesti, dar nu sa lasi lucrurile sa vina de la sine.

Eu, personal, am trecut prin doua relatii la distanta. Sincer, i-am iubit pe ambii barbati (nu simultan, evident). Si am fost fidela in ambele relatii. Sincer vorbind, incercam sa petrecem cat mai mult timp impreuna. Incercam sa petrecem verile impreuna si macar o data la trei saptamani sa petrecem un weekend impreuna. Adevarul este ca-I foarte dificil sa fii intr-o relatie la distanta. Si nu se pune doar problema de incredere pe care trebuie sa o ai in celalalt, dar se pune si problema dorului.
Imi amintesc ca niciodata nu ne ajungeau weekend-urile sa ne putem bucura suficient unul de celalalt. Cred ca asta este si marea problema. O relatie la distanta este bazata pe intalniri scurte si, din pacate, destul de rare. Este total diferit de o relatie tipica, in care partenerii se vad practic, in fiecare zi si se cunosc si mai bine. Pentru ca o relatie sa dureze, cei doi trebuie sa invete sa traiasca impreuna si sa aiba cat mai multe ocazii pentru a se descoperi unul pe celalalt.

Tocmai asta a si fost problema in una dintre relatiile mele la distanta. La un moment dat, cand in sfarsit am ajuns in acelasi oras cu partenerul meu, cand s-a realizat ceea ce ne doream de foarte mult timp, efectiv, am inceput sa nu ne mai intelegem. Ne certam foarte des, nu ne mai suportam, practic. Si atunci, am decis pur si simplu sa ne despartim. Iata asa s-a intamplat la mine. Si cred eu, este ceva absolut normal. Niciodata o relatie la distanta n-o sa-ti permita sa cunosti un om la fel cum il cunosti intr-o relatie normala.